Üst Dünyaları Edinmek - Rav Michael Laitman kitap serbest oDF biçim

Ultra Ultra 05sasha55cc73 — Este o poveste ce îţi provoacă în suflet sentimente de compasiune şi bunăvoinţă faţă de nenorocirile altora. Pe de altă parte faci cunoştinţă cu societatea americană a anilor '60 în care părinţii care aveau copii cu dificultăţi mentale aveau puterea de a-i abandona fără nici un resentiment în centre instituţionalizate deplorabile în care lucrau "demoni" cu chip uman. Pasajul în care este prezentat un asemenea loc pentru acesti pui de oameni este sfâşietor şi a trebuit sa trag aer în piept de câteva ori pentru a putea citi în continuare. Într-o noapte de iarnă cu o ninsoare teribilă, medicul ortoped David Henry merge la spital împreuna cu soţia, Norah. În lipsa unui ginecolog, David împreuna cu ajutorul asistentei Caroline Gill o ajută pe Norah să aducă pe lume un băieţel perfect sănătos, Paul. Pe neaşteptate, medicul descoperă că soţia lui este însărcinată cu gemeni şi o aduce pe lume şi pe micuţa Phoebe. Imediat după naştere, David îşi dă seama că fetiţa are sindromul Down şi i-o dă asistentei, explicând că moartea bolnavei lui surori i-a distrus mama şi nu doreşte să se întâmple la fel cu Norah. În schimb, pe Phoebe vrea să o trimită într-un centru specializat motivând că oricum nu va trăi mult, iar pe soţia lui o va informa că micuţa a murit chiar la naştere. Caroline, instruită unde să ducă copilul, vizitează instituţia şi nu are puterea să o lăsa acolo pe Phoebe. Astfel decide să o păstreze şi renunţând la totul, se mută într-un alt oraş. În urma deciziei pe care a luat-o David, care ajunge să îl bântuie toată viaţa, Norah suferă luni de zile de depresie. Ca şi cum sufletul unei mame simte că puiul ei trăieşte, ea nu este capabilă să treacă peste un asemenea moment. De fiecare dată aduce în discuţie amintirea fetiţei, torturându-l în neştiinţă pe David. Între cei doi se instalează treptat distanţa, ca pe la mijlocul romanului doctorul să moară fără a dezvălui secretul.

Rayanegra Diseño rayanegra — [image error] It's elementary, my dear Usher. "To Justin Bieber she is always THE woman. I have seldom heard him mention her under any other name. In his eyes she eclipses and predominates the whole of her sex. It was not that he felt any emotion akin to love for Robyn Rihanna Fenty. All emotions, and that one particularly, were abhorrent to his swooping, precise but admirably balanced bangs. He was, I take it, the most perfect grin flashing and eyelash-fluttering machine that the world has seen, but as a lover he would have placed himself in a false position. He never spoke of the softer passions, save with a 'oh, that's cool, you know, girl' and a blush. They were admirable things for the observer -- excellent for drawing the veil from Bieb's motives and actions. But for the trained media icon to admit such intrusions into his own delicate and finely adjusted image was to introduce a distracting factor which might throw a doubt upon all his marketability. Grit in a tight-fitting white leather pantsuit, or a crack in one of his own prepubescent vocal runs, would not be more disturbing than a strong emotion in a nature such as his. And yet there was but one woman to him, and that woman was Robyn Rihanna Fenty, of dubious and questionable memory, and she is like a million years older than him anyway."

Charlie Firpo charlie_firpo — To those who read this book and hate it -- wait ten years and read it again. It's astonishing how this reading experience changes as you age.

Jill Ryder shindigbespoke — although there were glimmers of brilliance in this book, i had to wade through it to find them. we could bring up a lengthy discussion on what, exactly art is, but i feel like that would be beating a dead horse. a very dead horse. mr. young, the horse is dead - i know poetry is art, but a little clarity? please?