Yargı Dgs Süper Set 2010 (3 Kitap) kitap ücretsiz indir pdf

Marina De _arina_e_uca — Çok iyi! Zaman işte. A'dan B'ye nasıl ulaştık - kim olduğumuzu ve düşündüğümüzü ve kim olduğumuzu. Gerçekliğin zamanla nasıl değiştiği ve neyin kaybedildiği. Çok iyi / ilginç yazılmış.

Shira Mazor shiramazor — I remember only that it was a great, great disappointment.

Roman Bravo _ockvrs13 — ** spoiler alert ** Redau mai jos citeva citate care mi-au placut. […] Dar niste microfoane cat bobul de mazare? Sa le inghita toata lumea si ele sa redea bataile inimilor noastre mici, pe care sa le tinem in buzunarele hainelor? Cand te-ai da noaptea cu skateboardul pe strada, le-ai auzi tuturor bataile inimii si ei le’ar auzi pe-ale tale, ca un fel de sonar. *** […] doar cineva care n-a fost niciodata animal ar putea sa puna afise pe care sa scrie ca n-ai voie sa le hranesti, domnul Richter a facut o gluma, le-am aruncat hamburgeri leilor, el a facut toate custile sa rasune cu rasul lui, animalele se retrageau prin colturi, noi radeam si radeam, impreuna si separat, tare si incet, eram hotarati sa ignoram tot ce trebuia ignorat, sa construim o lume noua din nimic, daca nimic din viata noastra nu putea fi salvat, a fost una din cele mai frumoase zile din viata mea, o zi in care am trait si nu m-am gandit deloc sa traiesc. *** Ea era si copacul si raul care curgea pe langa el. *** In noaptea aceea, in pat, am inventat un tub special care sa treaca pe sub toate pernele din New York si sa se conecteze la rezervor. Cand plang oamenii pana adorm, lacrimile s’ar strange toate in acelasi loc si dimineata omul de la meteo ar putea spune daca nivelul apei din Rezervorul Lacrimilor a crescut sau a scazut si atunci ai sti daca New Yorkul e trist sau nu. Si cand chiar s’ar intampla ceva ingrozitor – cum ar fi o bomba nucleara sau macar un atac cu arme biologice –, s-ar declansa o sirena care le-ar spune tuturor sa mearga in Central Park si sa puna saci cu nisip in jurul rezervorului. *** - Oskar? Stop. - Sunt OK. Stop. - Ce s-a-ntamplat, puiule? Stop. - Cum adica ce s-a-ntamplat? Stop. - Ce s-a-ntamplat? Stop. - Mi-e dor de tati. Stop. - Si mie mi-e dor de tati. Stop. - Mi-e foarte dor de el. Stop. - Si mie. Stop. - Tot timpul. Stop. - Tot timpul. Stop. N-aveam cum sa-i explic ca mie mi-era si mai dor de el, mai dor decat ii era ei sau oricui altcuiva, pentru ca nu puteam sa-i spun ce se intamplase cu telefonul. Secretul asta era ca o prapastie inauntrul meu, in care cadeau toate lucrurile frumoase. - Ti-am povestit vreodata cum bunicul se oprea si mangaia toate animalele care ii ieseau in cale, chiar daca se grabea? Stop. - Mi-ai spus de un googolplex de ori. Stop. - A, da? Dar ca avea mereu mainile asa de aspre si de rosii, de la sculpturile lui, ca uneori glumeam, aratandu-i cum, de fapt, sculpturile ii sculptau mainile? Stop. - Si asta. Dar, daca vrei, poti sa-mi mai spui o data. Stop. Si mi-a mai spus o data. A trecut o ambulanta pe strada dintre noi si am incercat sa-mi imaginez pe cine ducea si ce i se intamplase. Sa-si fi rupt glezna cand incerca sa faca vreo schema tare pe skateboard? Sa fi fost in pericol de moarte din cauza ca avea arsuri de gradul trei pe nouazeci la suta din corp? Oare il cunosteam? Oare mai vazuse cineva ambulanta si se intrebase daca nu cumva eram eu inauntru? Dar cum ar fi un dispozitiv care sa-i recunosca pe toti oamenii pe care-i stii? Ca atunci cand trece o ambulanta pe strada sa clipeasca un semnal luminos pe parbriz: NU TE INGRIJORA! NU TE INGRIJORA! Asta daca dispozitivul persoanei bolnave nu a detectat prin apropiere dispozitivul cuiva cunoscut. Si daca dispozitivul ar detecta un dispozitiv al cuiva cunoscut, ambulanta ar putea semnaliza numele celui dinauntru si apoi: NU E NIMIC GRAV! NU E NIMIC GRAV! Sau, daca ar fi ceva grav: E GRAV! E GRAV! Si ai putea sa-i notezi pe oameni in functie de cat de mult ii iubesti, astfel incat, daca dispozitivul persoanei din ambulanta ar detecta dispozitivul persoanei pe care o iubeste cel mai mult sau al persoanei care il iubeste cel mai mult si daca omul din ambulanta ar fi grav ranit sau chiar ar fi pe moarte, atunci ambulanta ar semnaliza: LA REVEDERE! TE IUBESC! LA REVEDERE! TE IUBESC! Un lucru la care e foarte placut sa te gandesti este cum ambulanta cuiva care ar fi primul pe lista multor oameni, cand ar trece in goana spre spital, ar semnaliza tot timpul: LA REVEDERE! TE IUBESC! LA REVEDERE! TE IUBESC! *** Cand eram de varsta ta, bunicul meu mi-a cumparat o bratara cu rubine. Era prea mare pentru mine si-mi aluneca de pe mana. Mai tarziu mi-a spus ca-l rugase pe bijutier s-o faca astfel. Marimea ei trebuia sa fie un simbol al dragostei lui. Mai multe rubine, mai multa dragoste. Dar n-am putut niciodata s-o port de bunavoie. N-am putut s-o port deloc. Asa ca iata ce vroiam sa-ti spun de fapt. Dac-ar fi sa-ti dau acum o bratara, ti-as masura incheietura mainii de doua ori. *** N-a zis nimic. I-am spus: - Oamenii sunt singurele animale care rosesc, rad, au religie, duc razboaie si se saruta cu buzele. Asa ca, intr-un fel, cu cat te saruti mai mult cu buzele, cu atat esti mai om. - Si cu cat duci mai mult razboaie? Atunci am tacut eu. *** Am petrecut mult timp impreuna. Nu cred sa fie cineva cu care sa fi petrecut mai mult timp, cel putin de cand a murit tati, asta daca nu-l pun la socoteala pe Buckminster. Dar erau multi oameni pe care ii cunosteam mai bine. De exemplu, nu stiam nimic despre copilaria ei, despre cum il cunoscuse pe bunicul, cum fusese casnicia lor sau de ce plecase el. Daca ar trebui sa scriu povestea vietii ei, n-as putea sa spun decat ca sotul ei vorbea cu animalele si ca eu n-ar trebui niciodata sa iubesc nimic asa cum ma iubea ea pe mine. Si-atunci, uite ce ma-ntreb: de ce ne petreceam atat de mult timp impreuna, daca nu pentru a ne cunoaste reciproc? *** Stiam ca timpul nostru aproape se sfarsise, am intrebat-o daca ii place sportul, ea m-a intrebat daca imi place sahul, am intrebat-o daca ii plac copacii cazuti, ea a plecat acasa cu tatal ei, miezul meu a urmat-o, iar eu am ramas cu cochilia, trebuia sa o vad din nou, nu-mi puteam explica aceasta nevoie si tocmai de-asta era o nevoie atat de frumoasa, nu e nimic in neregula daca nu te intelegi pe tine insuti. *** […] domnul Goldberg m-a intrebat cu ce ma ocup, avea o voce barbateasca si sparta, ca o strada pietruita, i-am spus: “Nu fac nimic”, el a ras, “Nu fi modest”, a spus tatal Annei. “Vreau sa fiu sculptor.” Domnul Goldberg si-a scos ochelarii cu poalele. “Vrei sa fii sculptor?” Eu am spus: “Incerc.” Si-a pus la loc ochelarii, fixandu-i dupa urechi, si a spus: “In cazul tau, sa incerci inseamna sa fii”. “Dumneavoastra cu ce va ocupati?” am intrebat, pe un ton mai provocator decat as fi vrut. El a spus: “Nu ma mai ocup cu nimic”. Tatal Annei i-a spus: “Nu mai fi asa modest”, desi de data asta n-a ras si a zis: “Simon e una dintre mintile luminate ale vremii noastre”. “Incerc”, mi’a spus domnul Goldberg, ca si cand n-am fi existat decat noi doi. “Ce incercati?” am intrebat, pe un ton mai afectat decat as fi vrut, si-a scos din nou ochelarii, “Incerc sa fiu”. *** Ce-ar fi daca apa care curge din dus ar fi tratata cu o substanta chimica, iar substanta asta ar reactiona la o combinatie de lucruri, cum ar fi bataile inimii si temperatura corpului si undele cerebrale, astfel incat pielea si-ar schimba culoarea in functie de starea de spirit? Dac’ai fi extrem de incantat, pielea ti s-ar face verde, si dac-ai fi furios, ti s-ar face rosie, evident, iar daca te-ai simti ca un rahat comestibil, te-ai face maro, iar dac-ai avea inima grea, te-ai face albastru. Asa toata lumea ar sti cum se simt ceilalti si am fi mai atenti unii cu altii, pentru ca n-ai vrea sa-i spui unei persoane cu pielea purpurie ca te-ai suparat fiindca a intarziat, dupa cum ai vrea sa bati prieteneste pe spate pe cineva roz si sa-i spui “Felicitari!” *** […] Baiatul a rugat-o pe fata sa spuna “Te iubesc” in cutia de conserve, fara nici o alta explicatie. Nici ea, la randul ei, n-a cerut vreo exlicatie, nici n-a spus “Ce idee prosteasca” sau “Suntem prea tineri pentru dragoste”, nici macar n’a sugerat ca ea spunea “Te iubesc” fiindca el ii ceruse asta. In schimb, a spus “Te iubesc”. Cuvintele au calatorit prin marioneta, prin papusa, prin jurnal, prin colier, prin haina, prin cordoane, prin cadoul de ziua ei, prin harpa, prin plicurile de ceai, prin racheta de tenis, prin tivul de la fusta pe care el ar fi trebuit sa i-o dea jos intr-o zi. - Grezos! - Baiatul a acoperit cutia lui de conserve cu un capac, a desprins-o de sfoara si a pus dragostea ei pentru el pe un raft din dulap. Binenteles ca n-ar fi putut niciodata deschide cutia, pentru ca atunci i-ar fi pierdut continutul. Voia doar sa stie ca e acolo. *** Am spus “Stati putin”, apoi am coborat in fuga cele saptezeci si doua de trepte, am trecut strada, fix pe langa Stan, chiar daca el striga “Ai o scrisoare!”, si am urcat cele o suta cinci trepte. Apartamentul era gol. Voiam sa aud muzica frumoasa. Sa aud fluieratul lui tati, scartaitul pixului sau rosu, pendula leganandu-se in biroul lui si pe el legandu-si sireturile. Am mers la mine in camera si am luat telefonul. Am coborat in fuga cele o suta cinci trepte, am trecut pe langa Stan, care striga “Ai o scrisoare!”, inapoi cele saptezeci si doua de trepte si in apartamentul bunicii. *** Mi-am spart viata in litere, pentru iubire, am apasat “5, 6, 8, 3”, pentru moarte, “3, 3, 2, 8, 4”, cand din bucurie se scade suferinta, ce mai ramane? Care este, m-am intrebat, suma vietii mele? *** […] E foarte usor sa fii impulsiv. Oricand poti sa izbucnesti. Iti aduci aminte de mine, cum eram acum opt luni? Era foarte usor. -Mie nu mi s-a parut usor. -Era simplu. Suisurile si coborasurile te fac sa simti ca lucrurile din jur conteaza, dar ele nu inseamna nimic. -Si atunci care sunt lucrurile care inseamna ceva? -Sa fii un om de incredere, asta inseamna ceva. Sa fii bun. *** In visul meu, oamenii isi cereau iertare pentru lucrurile care erau pe cale sa se-ntample si aprindeau lumanari tragand aer in piept. *** Ii placea sa faca tumbe-n pat. A facut atatea tumbe in patul ei, incat, intr-o dupa-amiaza, cand ma uitam la ea cum sare, au cedat arcurile. Camaruta s-a umplut de fulgi. Rasul nostru tinea fulgii in aer. M-am gandit la pasari. Oare ele ar putea sa zboare daca n-ar fi nimeni care sa rada?